August 31, 2012

Autobuzul cu noroc

Jucam la Rimnicu Vilcea si ca de obicei ne trebuiau puncte pentru a evita retrogadarea. Meciul era televizat si totusi vroiam sa merg, sa fiu alaturi de echipa. Deplasarea era grea, trebuia schimbat trenul samd. Anuntindu-mi intentia, am aflat ca un baiat din Prund facea armata acolo si un coleg de-al meu ar vrea sa-l viziteze. Am plecat impreuna si eram oarecum nemultumiti sa constatam ca eram foarte putini in tren. Ne-am dus toti la unitatea militara si baiatul a primit voie sa iasa in oras pina seara, impreuna cu alti soldati care si-au manifestat interesul sa mearga cu noi la meci.

Continue reading

August 22, 2012

Au spart gheatza

 Le multumesc lui Orazio Flo si Dumitru Scarlat care au avut bunavointa sa fie primii care sa comenteze pe acest blog. Ii astept in continuare cu multa placere. Bucuria imi e cu atit mai mare, aflind ca, iata se mai poate gasi cite-un stegar , doar dupa un steag. Daca i-ar face placere si lui sa scrie citeva rinduri, ar fi grozav. Stiu ca am plecat foarte multi si mai stiu foarte bine cum fiecare incearca sa regaseasca pe undeva urme despre timpul petrecut pe stadion, in deplasari, sau dupa meci pe la vreo terasa sau circiuma.

 Lucrurile astea nu le gasesti din pacate prin arhive oficiale, ci le mai poti afla doar de la cei care le-au trait atunci. Ne e dor de toate aceste lucruri si de aceea am considerat ca cineva trebuie sa dea tonul si la melodia asta retro..

 Imi pare rau ca ma misc asa de greu in ceea ce priveste blogul, va mai suporta multe modificari si va mai dura pina sa-l aduc in starea pe care mi-o imaginez eu. Imi pare insa bine ca l-am inceput asa, fiindca astfel mi-a luat posibilitatea de a ma razgindi. ( a cita oara ?)

 Multumesc inca o data pentru participare, pentru intelegere, si sper sa mai avem parte doar de surprize placute pe-aici.

Hai ai nostri !

August 21, 2012

Am zis !!!

Of, ah, ioi, aoleu a pierdut steguletul acasa !  No si ce am eu cu asta ? Pai am, cum sa n-am, ca eu visez de zeci de ani sa ia Steagu`: campionatul, cupa, cupa europei, cupa campionilor. Uite ca in modestia mea nu ma intereseaza deocamdata supercupele. Adica eu ma sacrific si sufar pentru culorile clubului, si ei ? Nerecunoscatorii !

 Nu doar ca-u pierdut, dar mai ales cum. Nici nu vreau sa-mi aduc aminte ca ma ia cu rau.

Continue reading

August 18, 2012

Steagurile noastre


 Ne-am dorit mereu, ca toti suporterii, sa formam o galerie frumoasa. Din pacate, din punct de vedere coreografic n-am prea reusit asa cum am vrut. Nefiind sprijiniti de nimeni (desi aveam fabrica de steaguri in oras) a trebuit sa ne descurcam fiecare cum putea. Steagul, tricoul,sapca,pancarta erau cam singurele pe care le cunosteam atunci. La stadion se mai putea cumpara din cind in cind vara, o sapca din carton subtire striat, in culorile clubului, care se monta foarte usor. Mult mai tirziu au aparut niste caciulite de ski cu inscriptia si in culorile clubului. Se mai primeau niste cartoane galben si negre si cam atit.

Continue reading

August 11, 2012

Sirena

Mijloacele noastre fonice de a face galerie nu s-au deosebit de ale altora. Talanga, toba, trompeta sau pacanitoarea erau folosite de toti suporterii din tara. Noi am avut totusi ceva in plus si anume o sirena mica de mina pe care o aducea cineva din uzina. Facea un zgomot asurzitor, cred ca se auzea pina in Piata Sfatului si trebuia sa-ti astupi urechile daca stateai in preajma ei. Chiar jucatorii marturiseau ca sunetul ei, care declansa un iures de urale si scandari, ii motiveaza o data in plus stiind ca suntem linga ei.
Continue reading

August 5, 2012

Imnul stegarilor

Ce bucurie pe capul meu. Ajung sa prind momentul cind lalaiala noastra nostima de acum aproximativ 38 de ani, devine imn oficial al clubului. Sincere felicitari celor care au reusit acest lucru si mai ales galeriei noastre care de-a lungul timpului a pastrat si a dat mai departe acest cintec.

 Din pacate, la fel ca si alti stegari din generatia mea, care sunt raspinditi prin lume, nu o sa avem prilejul sa cintam pe stadion alaturi de voi. Ne ramine doar posibilitatea de a varsa o lacrima in fata televizorului pentru satisfactia de a fi fost si noi umili partasi la istoria acestei echipe de fotbal, care ne-a umplut sufletele cu stari de tot felul.

Pentru asta ma simt un pic obligat fata de cei care duc acum mai departe aceasta istorie si-mi propun sa scriu citeva amintiri pe care poate nu le stiati. M-as bucura foarte mult daca as stirni si interesul altor colegi din galerie, pe care ii invit sa-si lase sfiala la o parte si sa indrazneasca sa scrie si ei despre amintirile care cu siguranta nu-i las in pace cind vine vorba de Steagul Rosu. Fara pretentia unei arhivari cu date precise, mai mult ca un taifas pe banca pensionarilor, as incerca sa deschid un sertar cu amintiri si lucruri vechi, de care ne-am putea bucura impreuna.

Continue reading