October 21, 2012

“Pietroiul” Ploiesti

Asa isi poreclisera echipa doi fosti colegi de seviciu, care lucrau la filiala din Ploiesti, oras in care se nascusera si locuiau in continuare. Unul dintre ei, detinator al carnetului de arbitru de fotbal, ne delecta cu istorioarele lui petrecute pe teren, dar mai ales dupa meciuri, in toate diviziile in care a arbitrat sau a fost observator. Celalalt, un fel de nenea Iancu, ne facea sa ne prapadim de ris, povestind intimplarile traite ca suporter, sau cu jucatorii care ca si astazi mai ieseau pe la vreo circiuma, sau se incurcau cu cine stie ce fetita sau doamna onorabila.

Gazarii“ cum erau cunoscuti atunci au avut o istorie zbuciumata. Titluri de campioana nationala, cistigatoare a cupei Romaniei, participari in cupele europene au facut ca vecinii nostri sa fie foarte apreciati la timpurile respective. Ca echipa de provincie s-a bucurat si de suportul moral al provinciei impotriva Bucurestiului, celebre raminind mai ales partidele impotriva lui Rapid Bucuresti. Ca si noi , au avut o perioada mai putin fasta, jucind mai mult timp in „B“ si fiind la un moment dat in pragul desfiintarii. Ar fi fost pacat pentru fotbalulu rominesc sa dispara inca un club atit de important de pe scena fotbalistica de la noi. Dupa cum se stie, astazi poti deveni invidios cind vezi ce stadion frumos au si cit de multi suporteri.

Continue reading

October 14, 2012

Bandera Roja

Despre „tripla“ Steagului Rosu impotriva lui Espanol Barcelona, a curs multa cerneala la vremea aceea prin presa noastra si nu numai. Spre bucuria noastra exista prin arhive chiar imagini filmate care au putut fi vazute deja la televizor. Nu reusesc si nici nu indraznesc sa gasesc o comparatie intre Zamora, Di Stefano, si cineva din fotbalul actual. Un stegar care se respecta cunoaste cu siguranta povestea acestei intilniri care va ramine in istoria clubului nostru ca un punct important de referinta.. Am gasit prin „vechiturile“ mele citeva insemnari ale unui fin observator si comentator : Nicolae Petrescu, antrenor federal, fost jucator la Juventus in anii `30, care a insotit echipa Steagul Rosu la Barcelona. Sper sa faca placere :

 …Barcelona… Iata un oras care reprezinta, mai mult decit Madridul, fotbalul spaniol. La Madrid fotbalul s-a rafinat, aici isi pastreaza intact temperamentul. Real a fost o echipa de savanti. Aici predomina toreadorii. Atunci, la Viena, in finala C.C.E…. Real a fost invinsa ca Invincible Armada…Cred ca Barcelona s-ar fi batut mai bine… Furia latina e aici la Barcelona.
… se joaca oare brutal ? N-as putea spune, desi „stegarii“ au avut destule de patimit… Nu, Espanol nu joaca brutal, dar angajarile lor fizice sint acerbe. Furia latina…Sintem primiti cu multa simpatie. Barcelonezii pretind ca baietii nostri se pierd pe strazile capitalei catalane, parind a fi localnici. Adamache, cu profilul lui de toreador trecut prin multe, Goran, Naftanaila, Zaharia, Ivancescu…Dupa terminarea meciului, Espanol s-a retras inaintea noastra. E un gest – paradoxal – de curtoazie… Publicul, in picioare, i-a aplaudat pe baietii nostri timp de un minut si mai bine. Aplauze pentru jocul bun, fara indoiala, dar si pentru descoperirea unor afinitati de temperament…
Zamora, pe vremea cind avea pistolul linga bara…
 Zamora ! Marele portar. Idolul copilariei mele… Acum e consilier la Espanol. Volubil si vesel. Ii spun ca acum 40 de ani se povestea la noi, la Bucuresti, ca el, Zamora, avea un pistol linga bara, cu care avea sa se sinucida la primul gol primit… Ride…“Povestea a circulat si in Spania, dar, dupa cum vezi, pistolul nu s-a descarcat, desi ar fi trebuit sa se intimple de sute de ori“.  
 Stau de vorba cu Zamora despre antrenament. Rationamentul lui e simplu : „ Astazi, draga Nicolas, se joaca mai mult. Echipe de prim rang, fac doar antrenament de mentinere. In schimb antrenamentul juniorilor e mult mai intens.. De – acolo. Jucatorii trebuie sa vina…finisati. Altfel nu se mai poate.“
  
  Alfredo Di Stefano

 La Barcelona, spre deosebire de Madrid, fotbalul a invins net corrida. In arena, lupta mai ales toreadorii tineri. Din cind in cind, sosesc in reprezentatie, marii toreadori spanioli, care fac „ scoala in mars“. Abia acum imi explic integrarea lui Di Stefano. Batrinul Alfredo este „ marea roata dintata“ a echipei, care le angreneaza pe toate celelalte. Alfredo Di Stefano a cistigat meciul, declansindu-se formidabil in ultimile 15 minute…Alfredo Di Stefano, marea personalitate a fotbalului mondial din ultimii 15 ani, este „ regele neincoronat al Cataloniei“. Reiau discutia cu Zamora. Tot despre antrenament. Astazi, antrenorul este, mai mult ca oricind, omul care stie sa angreneze rotitele. Dar nu e vorba de un angrenaj mecanic ci, in primul rind de un angrenaj psihic. Acesta e motivul pentru care antrenorul trebuie sa fi trait „ marea epopee a fotbalului“. Un mare antrenor trebuie sa aiba instinctul formulei psihice ideale a echipei sale. Iar acest instinct apare dupa 20 de ani de fotbal, cu bucuriile, tristetile, izbinzile si tragediile lui.

Silviu Ploesteanu si Zamora la Barcelona   
 
 Cinam dupa meci, la restaurantul hotelului „ Manilla“. Di Stefano mi-a promis ca va veni la 11,30…Nu am timp sa ma uit la ceas. Punctualitatea este apanajul marilor fotbalisti. Soseste. E 11,30 . Schimbam citeva cuvinte. Apoi ma paraseste. Se simte mai bine cu Campo, cu Hasoti, cu Szigeti. Alfredo Di Stefano continua sa fie fotbalist cu toate fibrele…
  Miercuri, la Brasov, jucam cu Espanol. Spaniolii sint excelenti tehnicieni. Mingea face parte integranta din structura lor anatomica. Amas e un Garrincha deocamdata crud. Si totusi, ei pot fi invinsi. Replica energica si de mare finete tactica a echipei noastre la 1-0 a impresionat. „ Stegarii“ au demonstrat ca stiu sa recupereze. Cu echipa intacta, rezultatul ar fi putut sa fie o surpriza. La Brasov vom ataca, desigur. Brasovenii sint o echipa unita. Intrarea lor in turul IV al „Cupei oraselor tirguri“ poate fi o frumoasa rasplata…
 
October 5, 2012

A fost odata…cupa balcanica (2)

La Steagul rosu s-au realizat acumulari insemnate in privinta conceptiei despre pase. Primirea pasei se face intotdeauna in functie de plasamentul jucatorului propriu si de pozitia adversarului direct. In felul acesta , jocul are cursivitate, iar actiunea de atac continuitate, mergind pina la finalizare. Din aceasta cauza sarcinile portarului Ghita sunt mult usurate, adversarul fiind nevoit sa-si pazeasca in primul rind poarta proprie si numai dupa aceea sa initieze atacuri. Aceasta conceptie, in conformitate cu indicatiile federatiei de specialitate, a stat la baza cimentarii colectivului echipei Steagulrosu, fiind o … lungime de unda prin intermediul careia jucatorii isi transmit unul altuia nu numai balonul dar si gindurile.

 Ultima parte a reportajului se va desfasura la luminile reflectoarelor de pe stadionul Vasil Levski. Cei peste 20000 de spectatori sofioti, veniti sa-si aclame echipa lor ( care in Bulgaria se bucura de aceeasi simpatie ca si Rapidul in Romania, jucindu-le insa tot atitea… feste, din nefericire pentru ei ) au asistat la o comportare slaba a lui Levski. Au fost rasplatiti insa de jocul lui Steagul rosu : 4-2. De-ar fi stiut sofiotii ca jucatorii dela poalele Timpei, atit de plini de modestie, vor cladi asemenea frumusete de fotbal, nu incape indoiala ca si da asta data, ca in urma cu trei zile la meciul Bulgaria – Franta, portile stadionului ar fi fost luate cu asalt. Asaltul pe care-l declanseaza interesul, valoarea si progresul. Toate, atribute pe care brasovenii le-au asternut timp de 90 de minute la poalele Vitosei.

 

October 5, 2012

A fost odata…cupa balcanica (1)

 

Cupa balcanica, cel mai valoros trofeu din vitrina clubului, reprezinta o performanta cu care stegarii se vor mindri mereu. Exista multe marturii ale acestui eveniment, eu transcriu din presa vremii un articol semnat de Horia Cristea, despre ultimul joc al turneului jucat de noi la Sofia, articol care cu siguranta ii va face placere oricarui stegar, sa-l citeasca:

DRUMUL STEAGULUI ROSU SPRE VICTORIE

DE LA POALELE TIMPEI, la poalele Vitosei. Acesta a fost ultimul itinerar al afirmarii, parcurs de fotbalistii Steagului rosu in prima editie a turneului, rezervat „secundelor“ din campionatele nationale. La Brasov, la Istambul, la Tirana, la Atena si in sfirsit la Sofia, jucatorii romini – fara sa cunoasca infringerea – au acumulat 13 puncte din 16 posibile, contribuind prin valoarea tehnica a formatiei lor nu numai la cresterea prestigiului miscarii noastre sportive , ci si la acela al competiei balcanice de fotbal in sine.

Dar acestei afirmari pe plan balcanic i-a corespuns in tara, o adevarata consacrare. Pentru prima oara, unsprezecele uzinei romanesti de autocamioane a dat dovada de o asemenea vitalitate si maiestrie, fiind in stare sa-si cucereasca galoanele gloriei pe atitea fronturi. In clasamentul general, la finele turului campionatului categoriei A, este situat pe primul loc al luptei pentru titlu.

Despre forma exceptionala in care se afla Steagul rosu se vorbea in toata Sofia, in ajunul meciului cu Levski. Si se comenta acest lucru cu atit mai mult cu cit echipa Levski nu a reusit sa tina pasul cu echipele fruntase, apropiindu-se de echipele codase.

In dimineata meciului m-am alaturat jucatorilor romini care au facut o plimbare prin Sofia. Am discutat cu ei despre partida pe care o vor sustine in nocturna. In unanimite ei au exprimat: Continue reading

October 3, 2012

Eu si Dl. patron I.Nicolaie

 

 Ce am eu in comun cu Dl.I. Nicolaie ? Pai cam nimic, doar ca-mi aduc aminte cum faceam munca patriotica pe santierul din Poiana Brasov, alaturi de liceenii brasoveni. Dinsul si-a cumparat ce-a vrut de pe-acolo. Mai tirziu am lucrat in fabricile pe care tot dumnealui le-a cumparat. Tin de ceva vreme la clubul si echipa de fotbal Steagul Rosu, acelasi Dl.I. Nicolaie , le-a cumparat.

 Asa ca as putea spune , in gluma, ca suntem cunostinte mai vechi. In realitate, vorba cintecului : „ne cunoastem din vedere“. Credeti cumva ca-l invidiez ? Nici vorba, Doamne fereste, din contra ii doresc multa sanatate si la mai mare.

Altul probabil ar fi facut mai bine sau mai mult, sau viceversa.

 In ce priveste echipa de fotbal, nu pot sa nu vad investitiile si conditiile create sportivilor si personalului din administratie. Sa speram ca nu se vor opri in acest stadiu.

Ce ma bucura in mod deosebit este ca Dl. patron se pare ca a inteles ca daca vrea un stadion plin la meciuri, trebuie sa reinvie spiritul care a atras asa de multi suporteri linga echipa, egal cit de bine sau prost a jucat. Un asemenea potential suporter va fi linga echipa in conditiile in care clubul il respecta si ii ofera posibilitati civilizate de a se manifesta, in ziua meciului, pe stadion si in afara lui. Noi astia mai „adulti“ ne-am straduit cit am putut sa tinem steagul sus si sa aparam cu strasnicie si onoare : Brasovul, muntele, echipa.

Continue reading