Despre „tripla“ Steagului Rosu impotriva lui Espanol Barcelona, a curs multa cerneala la vremea aceea prin presa noastra si nu numai. Spre bucuria noastra exista prin arhive chiar imagini filmate care au putut fi vazute deja la televizor. Nu reusesc si nici nu indraznesc sa gasesc o comparatie intre Zamora, Di Stefano, si cineva din fotbalul actual. Un stegar care se respecta cunoaste cu siguranta povestea acestei intilniri care va ramine in istoria clubului nostru ca un punct important de referinta.. Am gasit prin „vechiturile“ mele citeva insemnari ale unui fin observator si comentator : Nicolae Petrescu, antrenor federal, fost jucator la Juventus in anii `30, care a insotit echipa Steagul Rosu la Barcelona. Sper sa faca placere : 
…Barcelona… Iata un oras care reprezinta, mai mult decit Madridul, fotbalul spaniol. La Madrid fotbalul s-a rafinat, aici isi pastreaza intact temperamentul. Real a fost o echipa de savanti. Aici predomina toreadorii. Atunci, la Viena, in finala C.C.E…. Real a fost invinsa ca Invincible Armada…Cred ca Barcelona s-ar fi batut mai bine… Furia latina e aici la Barcelona.
… se joaca oare brutal ? N-as putea spune, desi „stegarii“ au avut destule de patimit… Nu, Espanol nu joaca brutal, dar angajarile lor fizice sint acerbe. Furia latina…Sintem primiti cu multa simpatie. Barcelonezii pretind ca baietii nostri se pierd pe strazile capitalei catalane, parind a fi localnici. Adamache, cu profilul lui de toreador trecut prin multe, Goran, Naftanaila, Zaharia, Ivancescu…Dupa terminarea meciului, Espanol s-a retras inaintea noastra. E un gest – paradoxal – de curtoazie… Publicul, in picioare, i-a aplaudat pe baietii nostri timp de un minut si mai bine. Aplauze pentru jocul bun, fara indoiala, dar si pentru descoperirea unor afinitati de temperament…
Zamora, pe vremea cind avea pistolul linga bara…
Zamora ! Marele portar. Idolul copilariei mele… Acum e consilier la Espanol. Volubil si vesel. Ii spun ca acum 40 de ani se povestea la noi, la Bucuresti, ca el, Zamora, avea un pistol linga bara, cu care avea sa se sinucida la primul gol primit… Ride…“Povestea a circulat si in Spania, dar, dupa cum vezi, pistolul nu s-a descarcat, desi ar fi trebuit sa se intimple de sute de ori“.
Stau de vorba cu Zamora despre antrenament. Rationamentul lui e simplu : „ Astazi, draga Nicolas, se joaca mai mult. Echipe de prim rang, fac doar antrenament de mentinere. In schimb antrenamentul juniorilor e mult mai intens.. De – acolo. Jucatorii trebuie sa vina…finisati. Altfel nu se mai poate.“
Alfredo Di Stefano
La Barcelona, spre deosebire de Madrid, fotbalul a invins net corrida. In arena, lupta mai ales toreadorii tineri. Din cind in cind, sosesc in reprezentatie, marii toreadori spanioli, care fac „ scoala in mars“. Abia acum imi explic integrarea lui Di Stefano. Batrinul Alfredo este „ marea roata dintata“ a echipei, care le angreneaza pe toate celelalte. Alfredo Di Stefano a cistigat meciul, declansindu-se formidabil in ultimile 15 minute…Alfredo Di Stefano, marea personalitate a fotbalului mondial din ultimii 15 ani, este „ regele neincoronat al Cataloniei“. Reiau discutia cu Zamora. Tot despre antrenament. Astazi, antrenorul este, mai mult ca oricind, omul care stie sa angreneze rotitele. Dar nu e vorba de un angrenaj mecanic ci, in primul rind de un angrenaj psihic. Acesta e motivul pentru care antrenorul trebuie sa fi trait „ marea epopee a fotbalului“. Un mare antrenor trebuie sa aiba instinctul formulei psihice ideale a echipei sale. Iar acest instinct apare dupa 20 de ani de fotbal, cu bucuriile, tristetile, izbinzile si tragediile lui.
Silviu Ploesteanu si Zamora la Barcelona
Cinam dupa meci, la restaurantul hotelului „ Manilla“. Di Stefano mi-a promis ca va veni la 11,30…Nu am timp sa ma uit la ceas. Punctualitatea este apanajul marilor fotbalisti. Soseste. E 11,30 . Schimbam citeva cuvinte. Apoi ma paraseste. Se simte mai bine cu Campo, cu Hasoti, cu Szigeti. Alfredo Di Stefano continua sa fie fotbalist cu toate fibrele…
Miercuri, la Brasov, jucam cu Espanol. Spaniolii sint excelenti tehnicieni. Mingea face parte integranta din structura lor anatomica. Amas e un Garrincha deocamdata crud. Si totusi, ei pot fi invinsi. Replica energica si de mare finete tactica a echipei noastre la 1-0 a impresionat. „ Stegarii“ au demonstrat ca stiu sa recupereze. Cu echipa intacta, rezultatul ar fi putut sa fie o surpriza. La Brasov vom ataca, desigur. Brasovenii sint o echipa unita. Intrarea lor in turul IV al „Cupei oraselor tirguri“ poate fi o frumoasa rasplata…