October 21, 2012

“Pietroiul” Ploiesti

Asa isi poreclisera echipa doi fosti colegi de seviciu, care lucrau la filiala din Ploiesti, oras in care se nascusera si locuiau in continuare. Unul dintre ei, detinator al carnetului de arbitru de fotbal, ne delecta cu istorioarele lui petrecute pe teren, dar mai ales dupa meciuri, in toate diviziile in care a arbitrat sau a fost observator. Celalalt, un fel de nenea Iancu, ne facea sa ne prapadim de ris, povestind intimplarile traite ca suporter, sau cu jucatorii care ca si astazi mai ieseau pe la vreo circiuma, sau se incurcau cu cine stie ce fetita sau doamna onorabila.

Gazarii“ cum erau cunoscuti atunci au avut o istorie zbuciumata. Titluri de campioana nationala, cistigatoare a cupei Romaniei, participari in cupele europene au facut ca vecinii nostri sa fie foarte apreciati la timpurile respective. Ca echipa de provincie s-a bucurat si de suportul moral al provinciei impotriva Bucurestiului, celebre raminind mai ales partidele impotriva lui Rapid Bucuresti. Ca si noi , au avut o perioada mai putin fasta, jucind mai mult timp in „B“ si fiind la un moment dat in pragul desfiintarii. Ar fi fost pacat pentru fotbalulu rominesc sa dispara inca un club atit de important de pe scena fotbalistica de la noi. Dupa cum se stie, astazi poti deveni invidios cind vezi ce stadion frumos au si cit de multi suporteri.

Galeria noastra nu a avut probleme cu „gazarii“ nici acasa nici in deplasare. Si noi si ei ne deplasam in numar mare la meci, distanta dintre orase fiind relativ mica. Foarte multa lume se deplasa cu automobile personale. Ne stapineam cit se poate de mult sa nu ne provocam reciproc, asa ca as putea spune ca ne cam ignoram reciproc. Deplasarea noastra cu trenul era foarte agreabila tocmai din caza ca nu dura mult. Ca mai mereu cind intram pe valea prahovei, incepeau amintirile despre meciurile pe care le-am avut pe acolo. Cinstiti sa fim, noi n-am fost deloc norocosi pe-acolo, din contra, am avut multe de patimit si in campionat si in cupa. Odata ajunsi in Ploiesti, „ritualul“ era cam acelasi. In apropierea stadionului gaseam o terasa in care „gustam“ cite ceva si incepeam schimbul de „amabilitati“ cu localnici. Locul nostru pe stadion era in dreapta tribunei oficiale. Fara sa cunosc statistica oficiala, am impresia ca suntem aproape egali in meciurile jucate intre noi, ca numar de victorii.

 

 

 

In meciul de la care „postez“ programul de meci, am pierdut cu 1-0. La sfirsitul campionatului am retrogradat.

Sper si eu ca prezenta noastra si a lor in prima liga sa fie de cit mai lunga durata, iar noi sa reusim cindva sa intrecem realizarile lor.

 

Hai ai nostri

Hai Steagul Rosu