November 30, 2012

Mutul nostru

Analogia cu numele talentatului nostru portar actual, m-a dus cu gindul la un „personaj“ pitoresc din galeria noastra. Un suporter anonim, insa fidel echipei noastre, ani in sir, ca multi altii. 

Este vorba despre un suporter care avea intr-adevar probleme de vorbire. Venea la meciuri mai mereu in compania a doua cunostinte cu care se intretinea fara probleme. Eu chiar ii numeam translatorii lui. Desi cam toti vroiau sa stea in tribuna in partea de sus, ei se asezau un pic mai jos de jumatate si daca nu veneau impreuna isi tineau locul unii la altii.

Toata lumea il cunostea si il interpela Mutu`. Nu se supara, ci din contra incerca sa poarte un dialog inteligibil, atit cit se putea. Semnul lui distinctiv, ca suporter stegar, a fost, culmea, o portavoce rudimentara, pe care si-o facea el singur  si pe care scria intotdeauna „ Hai Steagu`3-0“. Aceasta portavoce era de fapt o pilnie facuta din tabla, vopsita intotdeauna in galben-negru. Interesant este ca grafica acestei pilnii se schimba mereu, de la dungi pina la spirale, sau orice alte forme, insa textul nu s-a schimbat niciodata. Venea cu noi si in deplasare, insa mai mult in cele scurte ca distanta.

Mi-a ramas in minte prin faptul ca era nedespartit de aceasta pilnie, iar in timpul meciului o folosea strigind in ea indemnurile lui asa cum putea. Un eventual rezultat de 3-0 pentru noi, il aducea pe culmile fericirii, aratind la toata lumea eternul lui pronostic inscris pe pilnie. Daca bateam, in drum spre casa (obligatoriu cu escala la o berica), o folosea de asemenea, dorind sa anunte tuturor bucuria stegarilor, ca am cistigat. O alta intimplare s-a petrecut cind intr-un meci acasa am primit gol. Ca de obicei, tribuna a amutit. Mutu`si-a pus pilnia la gura si a inceput sa strige ca un disperat. Cred ca urletele scoase de el s-au auzit pina pe Timpa. Bineinteles ca impresionati si de acest gest, ne-am unit intr-un cor si mai puternic, incurajarile noastre neraminind nerasplatite.      

Mai mi-l aduc aminte cind am retrogradat o data in divizia B, dupa un utim meci  acasa, la care sperantele noastre de a scapa de retrogradare erau aproape nule. Am ramas dupa meci mai mult timp in tribuna, tristi si fara chef de nimic. Mutu`a coborit din tribuna, s-a agatat de gardul de sirma care despartea tribuna de teren si a inceput sa plinga in hohote. A fost foarte impresionant pentru noi sa vedem un barbat in toata firea plingind in fata unei multimi de oameni care parasea incet, incet stadionul. A fost foarte greu sa fie efectiv smuls de pe gardul de care se agatase cu miinile. Probabil scena asta ma face sa nu-l pot uita niciodata.

Ce o mai fi cu Mutu`nostru ?

Hai ai nostri ! Hai Steagul Rosu ?

 


November 24, 2012

Stelutza

 Am citit recent in presa, ca echipa de fotbal Steaua Bucuresti are cel mai mare numar de suporteri de fotbal din Romania. Recunosc acest lucru, insa tot in presa au aparut exemple de suporteri ale altor echipe, chiar din ligi inferioare, care prin initiativele lor reusesc sa atraga simpatia tuturor. Lucrul acesta ne dovedeste foarte simplu ca nu conteaza intotdeauna doar numarul ci si calitatea. Nu doresc sa scormonesc acum prea mult trecutul Stelei pentru ca as intra urgent in dizgratia dusmanilor lor traditionali, deci nu-mi bag nasul unde nu-mi fierbe oala. Pentru multi din generatia mea cind spui Steaua, instantaneu ne gindim la echipa armatei oricum s-a numit inainte. Abia in secunda doi aterizam in realitate si facem asocierile cuvenite.

 De la neamuri, amici, vecini, cunostinte samd., pina la „stegari“ cu simpatii steliste, peste tot am intilnit aceasta „armata“ de stelisti declarati. Erau de asemenea multi ofiteri si subofiteri care sustineau echipele de provincie unde locuiau, insa in meciul direct erau, normal din punctul lor de vedere, stelisti. Dinamo, Rapid si „U“ Craiova sau Bacaul etc., nu lipseau din categoria suporterilor cu „doua echipe“ din galeria noastra. Stelistu`, dinamovistu`, rapidistu`, olteanu`, moldoveanu` samd. au fost porecle „normale“ in galerie.

 Toate aceste „simpatii“ aveau de multe ori la baza faptul ca membrii ai familiei lucrau in cadrul ministerelor respective (armata, interne, cfr etc.) sau erau veniti in Brasov din diferite regiuni ale tarii (Moldova, Oltenia samd.). In alte cazuri pur si simplu se transmitea aceasta simpatie din familie. Imi mai aduc aminte cum armata aducea la meciurile stelei militari in termen pe stadion cu intentia de a spori galeria lor. Spre disperarea ofiterilor, multi militari in termen se alaturau galeriilor adverse, sau pur si simplu ramineau muti pe locurile lor.

 Chiar daca nu ne convenea de loc, galeria noastra a tolerat aceste „abateri“ in meciurile directe, desi era foarte comic sa constati ca vecinul din tribuna cu care ai suferit cu o saptamina inainte pentru „steagu“, acum sare-n sus la golul oaspetilor, care-i sunt mai dragi. As mai putea sa spun ca la o infringere in fata „stelei“ nu sufeream asa de mult ca in cazul unei infringeri in fata celorlalte echipe bucurestene. Nu ne-a convenit niciodata felul in care Steaua ( sau altii ) ne luau jucatorii, insa ne consolam ca nu suntem singurii carora ni se intimpla. Apoi am spus , bine macar ca avem si noi jucatori in echipe care reprezinta cu cinste Romania pe plan international.


Continue reading

November 18, 2012

Calea de mijloc

 Faptul ca Steagul rosu a fost o echipa de mijlocul clasamentului, nu poate fi contestat, in ciuda sperantelor suporterilor stegari care si-au dorit mereu mai mult. Cu toate acestea , atasamentul si longevitatea de care au dat dovada atunci antrenorul si jucatorii, fata de culorile clubului , au facut ca echipa sa fie iubita si sustinuta nu doar de suporterii brasoveni. Acest lucru poate fi demonstrat spre exemplu printr-un articol referitor la echipa noastra, realizat de Ioan Chirila si Paul Romosan, care se refera la perioada Steagului rosu intre 1957 – 1964. Din pacate realitatea, in ce priveste situarea in clasament, nu difera prea mult nici astazi, cu toate ca sperantele suporterilor sunt la fel de mari, daca nu cumva si mai mari ca atunci.

BRASOVENII SI PRINCIPIUL „CAII DE MIJLOC“

Mai intii, o scurta retrospectiva a echipei „Steagul rosu“ in categoria A.

1957-58 : primul campionat in A

22    9    5    8    37 : 33    23          LOCUL VII

(Evolutie promitatoare, infirmind ideea ca noile promovate sint sortite revenirii in B).

1958-59

22    7    6    9    31 : 33    20           LOCUL VII

(Brasovenii confirma integrarea in A, obtinind acelasi loc, e drept cu un golaveraj „la pasiv“, si cu trei puncte mai putin).

1959-60

22    9    9    4     47 : 34    27         LOCUL II

(Forma maxima, performanta optima, cu echipa etalon Ghita-Zbircea, Zaharia, Tirnoveanu-Hidisan, Szigeti-Hasoti, Fusulan, Proca, Meszaros, David. Printre rezerve: Constantinescu, Birsan, Moarcas, Campo, Gane. In sezonul urmator, aceasta echipa completa, care va primi doua noi intariri substantiale (Naftanaila, Nagy), va obtine un frumos succes, cucerind Cupa Balcanica.).

1960-61

26    12    4    10    50 : 40    28      LOCUL V

(„Stegarii“ inscriu cele mai multe goluri in A (50) obtin si numarul cel mai mare de victorii (12), dar pierd trei locuri).

1961-62

26   12    7    7    47 : 32    29         LOCUL IV

(Brasovenii recupereaza un loc, alimentind din nou sperantele suporterilor).

1962-63

27    12    4    11    48 : 44    28       LOCUL VI

(Declin. Va reveni Steagul rosu in rindul echipelor de mijloc ?).

1963-64

26    9    8    9    32 : 32    26          LOCUL VI

(Temerile par sa se confirme. Clasamentul reflecta un perfect echilibru (26 puncte din 26 jocuri, 9 victorii si 9 infringeri, 32 de goluri inscrise si tot 32 primite), dar suporterii brasoveni sperau mult mai mult si vad in acest echilibru un semn de plafonare. Asa sa fie ?).

 

Acesta e, pe scurt, drumul brasovenilor in categoria A. Unii sint inclinati sa afirme ca echipa brasoveana si-a facut cu prisotinta datoria printre echipele fruntase ale tarii. Se fac in general, referiri si la faptul ca echipa brasoveana vine de jos de tot si ca a marcat o progresie sigura, care a adus-o pina aici. Acesta e un adevar incontestabil, dar nu e mai putin adevarat ca „urcusul“ Steaguluii rosu e absolut normal, el ilustrind in buna masura si cresterea uzinei careia ii apartine. Anormala ar fi fost tocmai mentinerea echipei la nivelul inferior de acum 15 ani. Fara indoiala ca echipa brasoveana este o echipa serioasa, alcatuita din jucatori seriosi.

Fostul stoper Zaharia a jucat aproape 20 de ani la „Steagul“. Proca a imbracat si el timp de 12 ani acelasi tricou. Hasoti incheie al noualea an, in care a absentat doar 15 jocuri. Szigeti are si el 8 ani la Steagul rosu, lipsind (o spune cu mindrie) doar la 13 (!) jocuri. Si lista mai poate fi continuata. Fusulan (12 ani), David (8 ani), Birsan (7) etc etc.

Continue reading

November 5, 2012

Pompierii

Pompierii !!! Pompierii !!!

asa ne strigau galeriile adverse dupa „spectaculoasa“ infringere impotriva celor de la SV Hamburg, in cupa U.E.F.A., cu 0-8. Se facea referire la numarul de apel telefonic 08, care era folosit pe plan national in caz de incendiu. Am sperat degeaba ca macar in meciul retur sa nu pierdem, insa ne-au batut cu 2-1, „la pas“.

Am mai suferit o infringere „frumoasa“ prin 1965 cu Dinamo, 10-1, infringere care a facut vilva la timpul respectiv in lumea fotbalistica. De asemenea am incasat o infringere „dureroasa“ la CS Tirgoviste prin 1977, cu 7-0, adversarii avindu-l pe N. Proca antrenor, iar noi incepind cu Adamache in poarta. Si aici fantezia fiecaruia a zburdat in voie, insa lucrurile s-au lamurit mult, mult mai tirziu. Nu pot sa trec peste cele doua intiniri cu CS Tirgoviste in B, fara sa-mi aduc aminte de o gramada de intimplari petrecute atunci, mai ales in afara stadionului. Cei care au fost la meciuri , stiu cu siguranta la fel de multe amanunte. Voi reveni cindva la aceste intilniri.

Mai tirziu a existat o perioda in care ni s-a lipit bascalios numele de ABBA, dupa celebra formatie suedeza, literele simbolizind succesiunea prezentei noastre ba in prima divizie, ba in a doua. Au mai fost citeva ABBA in fotbalul nostru si bineinteles nu era un motiv de satisfactie sa te numeri printre ele.

De multe ori, la o infringere cu un scor mai mare, imi aduc aminte de spusele unui cunoscut suporter stegar :“ bai, o puneam pe maica-mea in poarta, eu jucam aparator si cu Csobi si cu Nae tot faceam un 1-1 cu astia“. Mai tirziu cind Nae juca in spate, a schimbat scorul la 0-0. Desi ma gindeam sa enumar, in balanta, si citeva din victoriile noastre la scor, n-o s-o fac acum.

 Tradare, tradare, dar s-o stim si noi.

Desigur, dupa o infringere asa de categorica ca cea cu 0-5 impotriva CFR-ului Cluj, se nasc o gramada de intrebari, referitoare la starea actuala a echipei. Conceptul, strategia sau proiectul pe care se declara toti „trecatorii“ de la cirma echipei, ca sunt dispusi sa le duca la capat, nu sunt decit vorbe in vint. Mi-am aratat de mai multe ori mirarea, cum de nu este facut public un asemenea potential proiect ? Ce ar putea contine asa secret.? Daca as sti de ex. ca in acest campionat, se doreste promovarea a „n“ tineri crescuti de club, altfel as „inghiti“ aceasta infringere cu acesti tineri in echipa.

In realitate, se vede din avion, ca obiectivul echipei, a fost, ramine si va fi salvarea de la retrogradare. Strategia conducerii este ca rezolvarea acestui obiectiv sa se faca daca se poate „gratis“, eventual cu cheltuieli cit mai mici. Conceptul e simplu : facem ce vrem, ca doar noi bagam bani aici, fara sa scoatem profit asa ca mucles.

Mi-ar face o deosebita placere sa ma insel si sa am posibilitatea sa citesc undeva ceva concret despre strategia clubului nostru, caci nu-i asa: „Verba volant scripta manent.“

Hai ai nostri !

Hai Steagul Rosu !

 

 

 

 

November 1, 2012

Rivale locale

 

 Tu cu cine mai ti , in afara de Steagu`, din Brasov, din Bucuresti, din strainatate ? Si in afara de echipa noastra nationala, care echipa nationala iti mai place ? Cam astea erau intrebarile principale prin care , in functie de raspunsuri, iti puteai cataloga potentialii interlocutori pe teme de fotbal. Nu stiu in ce masura mai functioneaza astazi, insa am obsevat ca multi din provincie mai pastreaza obiceiul de a se declara simpatizanti ai unei echipe din Bucuresti, in afara de cea locala. Exista bineinteles o explicatie logica a fenomenului, insa nu insist acum pe tema asta.

In judetul (regiunea) si orasul nostru, ca de altfel in toate regiunile tarii, echipele de fotbal s-au format ( multe s-au transformat ) pe linga uzine, fabrici, intreprinderi, universitati sau alte institutii ale statului, personalul de administratie, antrenorii si sportivii, fiind de cele mai multe ori angajati ale acestora. Toata lumea stia ca de fapt acestia figurau doar fictiv pe statele de plata, ei ocupindu-se exclusiv doar de activitatea sportiva. Sunt de asemenea cunoscute tot felul de intimplari comice, cind de exemplu dupa un meci pierdut, jucatorii erau trimisi in fabrica la munca, erau aminati cu plata salariului samd. Se stie de asemenea ca existau tot felul de prime, promovari speciale si alte avantaje materiale prin care jucatorii erau „stimulati“ sa joace bine.

Organele de partid si de stat isi declarau mereu interesul ca toate regiunile patriei noastre sa se dezvolte in mod egal, asa ca si fotbalul (sportul in general) trebuia sa se alinieze acestor cerinte. Lasind capitala la o parte, cu echipele care trebuiau neaparat sa fie reprezentate in prima divizie ( din motive binecunoscute) , mai ramineau celelalte locuri pe care se luptau fiecare cu mijloacele pe care le aveau la indemina. Un secretar judetean de partid nebun dupa fotbal, sau orice ajutor venit pe linie de partid in favoarea unei echipe de fotbal, plus alte „pile“ venite de oriunde, iti dadeau un minim de siguranta ca poti promova, sau scapi de retrogadare. Desi in multe zone din tara existau in acelasi oras, sau judet mai multe echipe la fel de bune, nu se dorea promovarea acestora si formarea unui potential nou centru fotbalistic al tarii. Sub pretextul acestei participari a tuturor in prima divizie, capitala raminea „buricul“ pamintului si scapa astfel de orice fel de concurenta. Oricit de talentati ar fi fost fotbalistii sau antrenorul cuiva, trebuiau sa se „incadreze“ in sistem. Prin multitudinea de relatari facute de catre martori oculari ale acestor evenimente si prin exemplele descrise in istoriile echipelor de fotbal care au avut de suferit din aceasta privinta, orice suporter de fotbal isi poate face o imagine exacta a acelei perioade.

Continue reading