Analogia cu numele talentatului nostru portar actual, m-a dus cu gindul la un „personaj“ pitoresc din galeria noastra. Un suporter anonim, insa fidel echipei noastre, ani in sir, ca multi altii.
Este vorba despre un suporter care avea intr-adevar probleme de vorbire. Venea la meciuri mai mereu in compania a doua cunostinte cu care se intretinea fara probleme. Eu chiar ii numeam translatorii lui. Desi cam toti vroiau sa stea in tribuna in partea de sus, ei se asezau un pic mai jos de jumatate si daca nu veneau impreuna isi tineau locul unii la altii.
Toata lumea il cunostea si il interpela Mutu`. Nu se supara, ci din contra incerca sa poarte un dialog inteligibil, atit cit se putea. Semnul lui distinctiv, ca suporter stegar, a fost, culmea, o portavoce rudimentara, pe care si-o facea el singur si pe care scria intotdeauna „ Hai Steagu`3-0“. Aceasta portavoce era de fapt o pilnie facuta din tabla, vopsita intotdeauna in galben-negru. Interesant este ca grafica acestei pilnii se schimba mereu, de la dungi pina la spirale, sau orice alte forme, insa textul nu s-a schimbat niciodata. Venea cu noi si in deplasare, insa mai mult in cele scurte ca distanta.
Mi-a ramas in minte prin faptul ca era nedespartit de aceasta pilnie, iar in timpul meciului o folosea strigind in ea indemnurile lui asa cum putea. Un eventual rezultat de 3-0 pentru noi, il aducea pe culmile fericirii, aratind la toata lumea eternul lui pronostic inscris pe pilnie. Daca bateam, in drum spre casa (obligatoriu cu escala la o berica), o folosea de asemenea, dorind sa anunte tuturor bucuria stegarilor, ca am cistigat. O alta intimplare s-a petrecut cind intr-un meci acasa am primit gol. Ca de obicei, tribuna a amutit. Mutu`si-a pus pilnia la gura si a inceput sa strige ca un disperat. Cred ca urletele scoase de el s-au auzit pina pe Timpa. Bineinteles ca impresionati si de acest gest, ne-am unit intr-un cor si mai puternic, incurajarile noastre neraminind nerasplatite.
Mai mi-l aduc aminte cind am retrogradat o data in divizia B, dupa un utim meci acasa, la care sperantele noastre de a scapa de retrogradare erau aproape nule. Am ramas dupa meci mai mult timp in tribuna, tristi si fara chef de nimic. Mutu`a coborit din tribuna, s-a agatat de gardul de sirma care despartea tribuna de teren si a inceput sa plinga in hohote. A fost foarte impresionant pentru noi sa vedem un barbat in toata firea plingind in fata unei multimi de oameni care parasea incet, incet stadionul. A fost foarte greu sa fie efectiv smuls de pe gardul de care se agatase cu miinile. Probabil scena asta ma face sa nu-l pot uita niciodata.
Ce o mai fi cu Mutu`nostru ?
Hai ai nostri ! Hai Steagul Rosu ?