Ia sa ne bagam noi nasul in lotul echipei noastre pentru campionatul 1982 – 83. Ce mi-a sarit mie acum in ochi, a fost coloana cu profesia. Te pufneste risul incercind sa faci o comparatie intre veniturile de atunci (chiar actualizate) si cele ale unui fotbalist profesionist de astazi. Cu toate necazurile si neajunsurile, clubul nostru nu doar ca a supravietuit, insa continua traditia stegarilor mai departe. Ce comparatie as putea sa fac intre fotbalistii nostri „amatori“ de acum 30 de ani si „profesionistii“ de astazi ? Hmm, cam greu, dar hai sa incerc, dupa imaginatia mea.

 

A. SELECTIA

A.  Antrenorul principal avea o lista de necesitati, pe posturi : fundas,extrema samd. Pe linga echipele de fotbal, existau fosti fotbalisti, sau fosti antrenori (de obicei pensionari) care umblau prin oras si prin tara urmarind partide de fotbal din toate diviziile. La propunerea acestora, potentialul candidat, era recomandat antrenorului. In functie de calitatile respectivului si a pretentiilor financiare, se efectua transferul.

P. O armata de impresari bombardeaza cluburile cu oferte de jucatori. Acestia pot fi urmariti pe DVD-uri, monitorizati de reprezentati al clubului, adusi sa dea probe, verificati medical etc. In functie de valoarea pe piata si pretentiile impresarului se bate palma. Recent forul european de fotbal , si-a anuntat intentia de a renunta la impresari, tirgul facindu-se direct cu jucatorul care-si face singur prezentarea.

B. PRETENTII FINANCIARE

A. In primul rind angajarea pe un post bine platit. Aici se lua in calcul si posibilitatea primelor si a altor sporuri. E clar ca armata si milita aveau cele mai bune oferte. Apoi de la o butelie de aragaz in plus, buletin de oras, repartitie de apartament, pina la masina cumparata peste rind, toate „avantajele“ posibile din acea perioada.

P. Banii, cit mai multi bani si daca se poate un contract „beton“ care sa cuprinda cit mai multe clauze in favoarea fotbalistului si al impresarului sau.

C. OBLIGATII

A. Mai mult obligatii morale fata de cei care te-au ajutat sa ajungi unde esti. De asemenea fata de club si suporterii care de multe ori iti erau colegi de servici, chiar si numai pe hirtie. Fata de autoritatile locale si angajator, de unde iti primeai banii sau mai stiu eu ce alte avantaje.

P. Sa-ti respecti contractul pe care l-ai semnat.

D. INTERESE

A. In primul rind sa joci bine si sa fi apreciat. O participare a echipei in cupele europene iti aducea o iesire „afara“. Ochii celor din capitala erau pe tine si chiar echipa nationala nu mai era asa departe. Erai interesat sa fi titular, asta oferind o anumita liniste din partea concurentei.

P. Cresterea cotei tale de piata. Desigur, in functie de virsta, speranta de a ajunge la un club mai mare si implicit la un salariu pe masura.

Ma opresc, desi mai mult ca sigur lista poate continua mult si bine. Minciuna gogonata cu sportul nostru „amator“ (de fapt in intregul bloc socialist) era bine cunoscuta chiar si de rivalii capitalisti.

Imi aduc aminte cu placere de jucatorii nostri de atunci, iar stegarii i-au indragit si sustinut neconditionat. Foarte multi si-au facut si isi mai fac publica satisfactia de a fi avut onoarea sa joace la clubul nostru.

N-as vrea sa ajung sa scriu despre cei de astazi :“ profesionistii amatori“ , asa ca le doresc sa-fi faca meseria onest si sa-si implineasca visele.

Hai ai nostri ! Hai Steagul Rosu !