Tu cu cine mai ti , in afara de Steagu`, din Brasov, din Bucuresti, din strainatate ? Si in afara de echipa noastra nationala, care echipa nationala iti mai place ? Cam astea erau intrebarile principale prin care , in functie de raspunsuri, iti puteai cataloga potentialii interlocutori pe teme de fotbal. Nu stiu in ce masura mai functioneaza astazi, insa am obsevat ca multi din provincie mai pastreaza obiceiul de a se declara simpatizanti ai unei echipe din Bucuresti, in afara de cea locala. Exista bineinteles o explicatie logica a fenomenului, insa nu insist acum pe tema asta.

In judetul (regiunea) si orasul nostru, ca de altfel in toate regiunile tarii, echipele de fotbal s-au format ( multe s-au transformat ) pe linga uzine, fabrici, intreprinderi, universitati sau alte institutii ale statului, personalul de administratie, antrenorii si sportivii, fiind de cele mai multe ori angajati ale acestora. Toata lumea stia ca de fapt acestia figurau doar fictiv pe statele de plata, ei ocupindu-se exclusiv doar de activitatea sportiva. Sunt de asemenea cunoscute tot felul de intimplari comice, cind de exemplu dupa un meci pierdut, jucatorii erau trimisi in fabrica la munca, erau aminati cu plata salariului samd. Se stie de asemenea ca existau tot felul de prime, promovari speciale si alte avantaje materiale prin care jucatorii erau „stimulati“ sa joace bine.

Organele de partid si de stat isi declarau mereu interesul ca toate regiunile patriei noastre sa se dezvolte in mod egal, asa ca si fotbalul (sportul in general) trebuia sa se alinieze acestor cerinte. Lasind capitala la o parte, cu echipele care trebuiau neaparat sa fie reprezentate in prima divizie ( din motive binecunoscute) , mai ramineau celelalte locuri pe care se luptau fiecare cu mijloacele pe care le aveau la indemina. Un secretar judetean de partid nebun dupa fotbal, sau orice ajutor venit pe linie de partid in favoarea unei echipe de fotbal, plus alte „pile“ venite de oriunde, iti dadeau un minim de siguranta ca poti promova, sau scapi de retrogadare. Desi in multe zone din tara existau in acelasi oras, sau judet mai multe echipe la fel de bune, nu se dorea promovarea acestora si formarea unui potential nou centru fotbalistic al tarii. Sub pretextul acestei participari a tuturor in prima divizie, capitala raminea „buricul“ pamintului si scapa astfel de orice fel de concurenta. Oricit de talentati ar fi fost fotbalistii sau antrenorul cuiva, trebuiau sa se „incadreze“ in sistem. Prin multitudinea de relatari facute de catre martori oculari ale acestor evenimente si prin exemplele descrise in istoriile echipelor de fotbal care au avut de suferit din aceasta privinta, orice suporter de fotbal isi poate face o imagine exacta a acelei perioade.

 In Brasov , pe linga Steagu` mai jucau : Tractorul, Metrom, Carpati, CSU, ICIM iar din judet, cele mai cunoscute : Precizia Sacele, Nitramonia Fagaras. Au mai existat echipe in oras si judet, care s-au desfiintat, sau care si-au mutat „resedinta“. Exista de asemenea si astazi alte echipe, unele nou infiintate care incearca sa gaseasca drumul spre o liga superioara. M-am limitat doar la echipele care au atins divizia B, sper sa nu supar pe nimeni daca am uitat vreuna. Steagu`a jucat impotriva tuturor echipelor enumerate, atit meciuri amicale cit si oficiale. A jucat cu toate in cupa Romaniei, iar cu unele in campionatul diviziei B.

De obicei doua din aceste echipe jucau in B, iar Steagu`in A. Echipele care jucau in B ajungeau destul de sus in clasament, iar noi ca mai mereu cautam sa terminam pe un loc de „cupa europeana“. S-a pus de citeva ori problema sa se uneasaca toate echipele din Brasov intr-una puternica. Argumentele contra au avut mereu cistig de cauza. Fiecare echipa in parte reprezenta un colectiv de muncitori care chipurile vroia sa se afirme singur. De asemenea secretarii de partid ale intreprinderilor pierdeau sansa sa anunte fiecare o realizare pe linie de sport. Nu mai departe presedintii de sectii de fotbal isi pierdeau activitatea samd. Asa ca a ramas „fiecare cu a-masii“. Tractorul si Metrom au avut sanse excelente sa promoveze in divizia A. Desi se vorbea ca uzinele aveau interes mai mare sa le mearga productia, de aceea mai „trinteau“ cite un meci in favoarea unei cotracandidate in schimbul unei livrari de marfa suplimentara, ma abtin sa fac comentarii, cred mai repede povestea cu: Brasovului ii ajunge o echipa in A.

 

Pentru noi ca spectatori a fost foarte bine. Cum duminica nu prea existau atitea posibilitati de destindere, impuscam doua,trei meciuri dintr-un foc. Dimineata la 11, unul din divizia B, sau C, dupa masa tineret sperante si meciul mare. Alegerea meciului de dimineata se facea mai mult dupa distanta de unde locuiai si stadion, dar si dupa locul de munca si simpatiile pentru echipa respectiva. Una peste alta dupa masa la stadion, primei stirile la cald, fiecare povestind despre partida precedenta la care a asistat, cu lux de amanunte. Va puteti da seama ca pe orice stadion din Brasov eram acasa

Rivalitatea dintre noi aparea doar in meciurile directe. Mi-e greu sa definesc aceasta rivalitate, in conditiile in care 99 % eram cu totii stegari. Ne desparteam in doua galerii, dar aplaudam cu aceasi masura toti jucatorii. Am avut de mai multe ori posibilitatea sa stau in tribunele oficiale din stadioanele lor si observam cum „lingaii“ directorilor se manifestau ostil fata de noi, din dorinta de a le demonstra acestora atasamentul lor fata de intreprindere. Mi-e scirba si acum fata de asemenea idioti, care de cele mai multe ori si la locurile lor de munca isi terorizau colegii. In rest pace si prietenie. Intotdeuna singura problema pentru noi a fost scorul cu care o sa cistigam.

Echipele noastre s-au ajutat mereu . Imi aduc aminte de exemplu, despre un meci al ICIM-ului in C, in care trebuia sa cistige acasa, altfel Tractorul pierdea promovarea in B. Desi erau varza, au cistigat chinuit impotriva liderului, oferindu-le astfel tractoristilor promovarea. Si noi cind am jucat in B, am fost mai mereu ajutati, ceilalti luptind din toate puterile impotriva contracandidatilor nostri. As putea spune ca solidaritatea fotbalistilor brasoveni a functionat corect. Nici nu e de mirare cind vezi citi antrenori si jucatori au rulat intre ele reprezentantele orasului nostru drag.