Faptul ca Steagul rosu a fost o echipa de mijlocul clasamentului, nu poate fi contestat, in ciuda sperantelor suporterilor stegari care si-au dorit mereu mai mult. Cu toate acestea , atasamentul si longevitatea de care au dat dovada atunci antrenorul si jucatorii, fata de culorile clubului , au facut ca echipa sa fie iubita si sustinuta nu doar de suporterii brasoveni. Acest lucru poate fi demonstrat spre exemplu printr-un articol referitor la echipa noastra, realizat de Ioan Chirila si Paul Romosan, care se refera la perioada Steagului rosu intre 1957 – 1964. Din pacate realitatea, in ce priveste situarea in clasament, nu difera prea mult nici astazi, cu toate ca sperantele suporterilor sunt la fel de mari, daca nu cumva si mai mari ca atunci.
BRASOVENII SI PRINCIPIUL „CAII DE MIJLOC“
Mai intii, o scurta retrospectiva a echipei „Steagul rosu“ in categoria A.
1957-58 : primul campionat in A
22 9 5 8 37 : 33 23 LOCUL VII
(Evolutie promitatoare, infirmind ideea ca noile promovate sint sortite revenirii in B).
1958-59
22 7 6 9 31 : 33 20 LOCUL VII
(Brasovenii confirma integrarea in A, obtinind acelasi loc, e drept cu un golaveraj „la pasiv“, si cu trei puncte mai putin).
1959-60
22 9 9 4 47 : 34 27 LOCUL II
(Forma maxima, performanta optima, cu echipa etalon Ghita-Zbircea, Zaharia, Tirnoveanu-Hidisan, Szigeti-Hasoti, Fusulan, Proca, Meszaros, David. Printre rezerve: Constantinescu, Birsan, Moarcas, Campo, Gane. In sezonul urmator, aceasta echipa completa, care va primi doua noi intariri substantiale (Naftanaila, Nagy), va obtine un frumos succes, cucerind Cupa Balcanica.).
1960-61
26 12 4 10 50 : 40 28 LOCUL V
(„Stegarii“ inscriu cele mai multe goluri in A (50) obtin si numarul cel mai mare de victorii (12), dar pierd trei locuri).
1961-62
26 12 7 7 47 : 32 29 LOCUL IV
(Brasovenii recupereaza un loc, alimentind din nou sperantele suporterilor).
1962-63
27 12 4 11 48 : 44 28 LOCUL VI
(Declin. Va reveni Steagul rosu in rindul echipelor de mijloc ?).
1963-64
26 9 8 9 32 : 32 26 LOCUL VI
(Temerile par sa se confirme. Clasamentul reflecta un perfect echilibru (26 puncte din 26 jocuri, 9 victorii si 9 infringeri, 32 de goluri inscrise si tot 32 primite), dar suporterii brasoveni sperau mult mai mult si vad in acest echilibru un semn de plafonare. Asa sa fie ?).
Acesta e, pe scurt, drumul brasovenilor in categoria A. Unii sint inclinati sa afirme ca echipa brasoveana si-a facut cu prisotinta datoria printre echipele fruntase ale tarii. Se fac in general, referiri si la faptul ca echipa brasoveana vine de jos de tot si ca a marcat o progresie sigura, care a adus-o pina aici. Acesta e un adevar incontestabil, dar nu e mai putin adevarat ca „urcusul“ Steaguluii rosu e absolut normal, el ilustrind in buna masura si cresterea uzinei careia ii apartine. Anormala ar fi fost tocmai mentinerea echipei la nivelul inferior de acum 15 ani. Fara indoiala ca echipa brasoveana este o echipa serioasa, alcatuita din jucatori seriosi.
Fostul stoper Zaharia a jucat aproape 20 de ani la „Steagul“. Proca a imbracat si el timp de 12 ani acelasi tricou. Hasoti incheie al noualea an, in care a absentat doar 15 jocuri. Szigeti are si el 8 ani la Steagul rosu, lipsind (o spune cu mindrie) doar la 13 (!) jocuri. Si lista mai poate fi continuata. Fusulan (12 ani), David (8 ani), Birsan (7) etc etc.
Bineinteles ca acest climat de seriozitate a fost determinat de legatura nemijlocita cu uzina, care a asigurat cresterea profesionala a jucatorilor si educarea lor. Din acest punct de vedere este relevabil si aportul antrenorului Silviu Ploesteanu, care lucreaza neintrerupt timp de 17 ani in cadrul echipei. Spiritul de consecventa si de seriozitate a capatat in ultima vreme o noua intarire prin faptul ca fostul jucator Proca a devenit antrenor secund al primei echipe, Hidisan este antrenorul echipei de juniori, iar Fusulan (actualmente student in anul IV la mecanica) se ocupa de cresterea piticilor. Suporterii brasoveni nutresc speranta ca aceasta „infuzie“ de tehnicieni crescuti in mijlocul echipei va rezolva problema ridicarii sistematice a tinerilor jucatori, dindu-si seama ca de-a lungul anilor au existat destule carente in aceasta directie, numarul „stegarilor“ crescuti la poalele Timpei (Gane, Haidu, Necula, Damian) si cel al tinerilor promovati din imediata apropiere (Naftanaila, Pescaru – Fagaras ) nefiind pe masura posibilitatilor.
Steagul rosu este o echipa tehnica, al carei joc place ochiului, dar momentele de stralucire sint destul de rare, in ciuda faptului ca brasovenii au avut si au „solisti“ de prim rang, ca Fusulan, Hasoti, Seredai, Naftanaila, Meszaros si altii. Deseori am avut impresia ca brasovenii se multumesc, parca, cu acest joc joc fara exuberanta, sub semnul „mediocritatii de aur“ – cum spuneau latinii – sau al caii de mijloc.
Edificator este si faptul ca in perspectiva ultimilor ani, brasovenii s.au adaptat mai greü la schimbarile pe care le-a avut structura tactica a fotbalului. Daca perioada maxima (campionatul 1959-60 si Cupa Balcanica) au coincis cu prezenta in echipa a unor jucatori valorosi de tip WM ( stoperul Zaharia, interii Fusulan si Meszaros, centrul inaintas Proca etc.), regresul ulterior poarta amprenta sovaielilor in adoptarea unei structuri mai moderne. Abia in ultima vreme, sudarea perechii de fundasi centrali Jenei-Campo si crearea – in sfirsit – a cuplului de virfuri Naftanaila-Gane a facut ca in jocul echipei sa se simta o inviorare, concretizata prin rezultate bune obtinute in ultimele etape.
„Steagul rosu“, care se bucura de simpatia iubitorilor fotbalului nu numai la Brasov, poate si trebuie sa devina o echipa fruntasa a fotbalului nostru. Dar pentru asta e nevoie de mai multa consecventa in munca pentru cresterea tinerilor (asa cum am aratat, se pare ca exista premize in aceasta directie) si de mai multa operativitate in adoptarea – gindita – a cuceririlor fotbalului modern.
ADNOTARE
Le-a fost greu „stegarilor“ nostri, ca la orice inceput, sa se afirme in prima divizie fotbalistica a tarii. Echipa a fost foarte indragita de brasoveni si sustinuta din tribune ca atare. „Batrinii“ nu au uitat nici astazi numele favoritilor de atunci si citeodata ramin surprinsi sa afle ca aceste nume sunt cunoscute si de alti iubitori ai fotbalului din alte parti ale tarii. Desigur , istoria (mai mult nescrisa) a clubului ne-a dovedit ca suisurile si coborisurile au facut parte din „viata“ acestei echipe pornite de jos de tot. Din pacate multe din neajunsurile de atunci sunt valabile si astazi. Asta nu inseamna ca simpatia si atasamentul suporterilor din totdeauna are de suferit. Se cunosc foarte bine multe din aceste probleme, echipa nu reuseste prea des sa treaca mai sus de linia de mijloc in clasament, insa atita timp cit publicul spectator are convingerea ca jucatorii nostri lupta corect si se straduiesc sa tina sus „Steagul“ sus, totul va fi in ordine. Si in incheiere folosesc din nou o „lozinca“ pe care am citit-o pe un stadion de fotbal si mi-a placut foarte mult: „ Punctele ni le puteti lua, onoarea niciodata“.
Hai ai nostri ! Hai Steagul rosu !