Am citit recent in presa, ca echipa de fotbal Steaua Bucuresti are cel mai mare numar de suporteri de fotbal din Romania. Recunosc acest lucru, insa tot in presa au aparut exemple de suporteri ale altor echipe, chiar din ligi inferioare, care prin initiativele lor reusesc sa atraga simpatia tuturor. Lucrul acesta ne dovedeste foarte simplu ca nu conteaza intotdeauna doar numarul ci si calitatea. Nu doresc sa scormonesc acum prea mult trecutul Stelei pentru ca as intra urgent in dizgratia dusmanilor lor traditionali, deci nu-mi bag nasul unde nu-mi fierbe oala. Pentru multi din generatia mea cind spui Steaua, instantaneu ne gindim la echipa armatei oricum s-a numit inainte. Abia in secunda doi aterizam in realitate si facem asocierile cuvenite.

 De la neamuri, amici, vecini, cunostinte samd., pina la „stegari“ cu simpatii steliste, peste tot am intilnit aceasta „armata“ de stelisti declarati. Erau de asemenea multi ofiteri si subofiteri care sustineau echipele de provincie unde locuiau, insa in meciul direct erau, normal din punctul lor de vedere, stelisti. Dinamo, Rapid si „U“ Craiova sau Bacaul etc., nu lipseau din categoria suporterilor cu „doua echipe“ din galeria noastra. Stelistu`, dinamovistu`, rapidistu`, olteanu`, moldoveanu` samd. au fost porecle „normale“ in galerie.

 Toate aceste „simpatii“ aveau de multe ori la baza faptul ca membrii ai familiei lucrau in cadrul ministerelor respective (armata, interne, cfr etc.) sau erau veniti in Brasov din diferite regiuni ale tarii (Moldova, Oltenia samd.). In alte cazuri pur si simplu se transmitea aceasta simpatie din familie. Imi mai aduc aminte cum armata aducea la meciurile stelei militari in termen pe stadion cu intentia de a spori galeria lor. Spre disperarea ofiterilor, multi militari in termen se alaturau galeriilor adverse, sau pur si simplu ramineau muti pe locurile lor.

 Chiar daca nu ne convenea de loc, galeria noastra a tolerat aceste „abateri“ in meciurile directe, desi era foarte comic sa constati ca vecinul din tribuna cu care ai suferit cu o saptamina inainte pentru „steagu“, acum sare-n sus la golul oaspetilor, care-i sunt mai dragi. As mai putea sa spun ca la o infringere in fata „stelei“ nu sufeream asa de mult ca in cazul unei infringeri in fata celorlalte echipe bucurestene. Nu ne-a convenit niciodata felul in care Steaua ( sau altii ) ne luau jucatorii, insa ne consolam ca nu suntem singurii carora ni se intimpla. Apoi am spus , bine macar ca avem si noi jucatori in echipe care reprezinta cu cinste Romania pe plan international.

 Victoria echipei Steaua Bucuresti in Cupa Campionilor a umplut de bucurie inimile suporterilor de fotbal din tara noastra. Egal ce comentarii rautacioase se pot face depre cucerirea cupei, Steaua va ramine in istoria competitiei pentru totdeauna. Probabil aceasta performanta a marit considerabil numarul fanilor pro Steaua care oricum au fost mereu cei mai multi, ca ne convine sau nu.

 Eu am ramas, ca multi altii, mereu cu „steagu`“ si chiar daca mincam bataie tot faceam prezenta dupa meci la una mica ( sau mare) impreuna. Daca reuseam un rezultat bun, nu scapam ocazia sa-i ironizam pina-n pinzele albe pe stelisti. Galeria noastra s-a mobilizat mereu exemplar, indeosebi in meciurile cu echipele din Bucuresti, iar cele cu Steaua aveau de asemenea parte de o atentie speciala. Chiar daca scorul nu ne era favorabil, n-am facut rabat pina in ultima secunda sa ne incurajam jucatorii nostri, desi trebuia sa suportam suplimentar si zemflemeaua „tradatorilor“ de linga noi. In deplasarile facute in Bucuresti, am fost tratati relativ bine. Locul nostru era in dreapta tribunei oficiale, mai tirziu s-a mutat in peluza. De obicei eram escortati inca de la iesirea din gara, de catre militieni care ne urau ( comic nu ?) sa-i batem pe stelisti si se purtau cu noi ca fiind de-ai lor. Militienii opreau citeva tramvaie (in functie de citi eram) si le redirectionau spre stadion. De la intrare ne prelua armata. Avind in vedere ca am avut mereu jucatori care jucau pentru ei, spiritele nu erau asa de incinse, mai ales ca de obicei pierdeam. Imi aduc totusi aminte ca la un egal, ne-am luat talpasitza rapid de pe stadion, sa ajungem cit mai repede in gara. La noi acasa , galeria lor incepea din stinga tribunei a 2-a, pina in peluza. Militarii in termen erau de obicei in dreapta tribunei 1-a. In afara de acestia , „stelistii“ erau peste tot si cel mai bine ii vedeai daca dadeau gol, atunci sareau toti in sus de bucurie.

 Oricit s-ar supara stelistii, sa nu uite ca au fost favorizati prin toate mijloacele in regimurile precedente, cind in functie de interesul unora sau altora de a pune o tresa sau o stelutza mai mult pe umar, isi imparteau cu rivalii lor, titlurile de campioni. Despre Steaua de astazi prefer deocamdata sa ma abtin de la comentarii. O repetare a performantelor din trecut nu ar putea sa vina decit in favoarea fotbalului romanesc. Steaua, ca si in trecut, ne-a pus din nou o piedica frumoasa , relativ recent, eliminindu-ne in semifinala cupei Romaniei chiar la noi acasa. Ne-a cam stat in git aceasta eliminare, insa trebuie sa visam mai departe. M-as bucura sa avem puterea sa le intoarcem cu virf si indesat cit de curind „favorurile“ de genul acesta. N-ar strica sa ne mai aduagam si noi niste puncte in palmaresul direct.

 Steagul rosu, echipa noastra, a reusit de multe ori sa se mobilizeze in mod miraculos in fata unor astfel de adversari puternici, reusind rezultate excelente, cu care si-au impresionat nu numai proprii suporteri. Mi-e greu sa fac pronosticuri sau aprecieri pentru meciul care urmeaza, insa vreau sa cred ca antrenorul a pregatit o strategie buna, iar jucatorii nostri vor juca sa scoata un rezultat bun, iar daca va fi victorie, cu atit mai bine.

Hai ai nostri ! Hai Steagul rosu !