ADUNATE DIN PRESA VREMII

Spicuiesc citeva pareri exprimate de H. Cristea, impreuna cu o fotografie realizata de Tudor Chiorean la vremea respectiva, expuse intr-o prezentare a echipei de fotbal Steagul Rosu Brasov:

„ Fotbalistii uzinelor Steagul Rosu au terminat turul campionatului 1960/1961 pe locul 6, adica in prima jumatate a clasamentului general, la capatul unui sir neintrerupt de oscilatii in comportare (13 – 6 – 1 – 6 – 24:21 13 ). Evolutia aproape diferita de la o etapa la alta (chiar daca pe teren propriu nu au pierdut nici un joc) ii da formatiei din Brasov, sub acest aspect, calificativul de inconstanta.

…………

Cu toate acestea, Steagul Rosu reprezinta o formatie care oricind, daca isi da silinta, poate desfasura un joc omogen, tehnic, in viteza, cu combinatii derutante (Seredai, Szigeti, Hasoti, Fusulan, Meszaros, David), prin respectarea in acelasi timp a normelor sportivitatii.

…………

 PUNCTELE FORTE ALE ECHIPEI

In tot acest ansamblu care-i incinta pe spectatorii din Brasov exista doua puncte forte ale echipei. Primul : antrenorul Silviu Ploesteanu. Facind dovada unor reale calitati de pedagog, s-a straduit sa inradacineze cit mai adinc la jucatori dragostea pentru culorile echipei, respectul pentru uzina Steagul Rosu, unul din numeroasele si puternicele piloane ale industriei socialiste. Al doilea: Seredai. Multilateralul Seredai este cea mai iubita „piesa“ in angrenajul echipei. Este „argintul viu“ al unsprezecelui care-i reprezinta pe harnicii si bravii constructori de autocamioane. La aceste puncte forte ale echipei, trebuie adaugate, fara indoiala, reactia superioara a lui Ghita, rezistenta liniei Zbircea-Zaharia-Campo, coloana vertebrala, niciodata teapana, formata de Birsan, Szigeti si Hidisan, tisnirile si patrunderile lui Hasoti, tenacitatea lui Fusulan, cuvintul greu a lui Proca, vesnica pinda a lui Meszaros, echilibrul si perseverenta lui David.

……… „

Zic si eu

Echipa aceasta a ramas mereu in inimile suporterilor, mai ales a celor care au vazut-o jucind. Ziua meciului de acasa era o adevarata sarbatoare, stadionul fiind de multe ori neincapator. Desigur privind prin ochii copilului, toata acesta atmosfera era cu mult mai grandioasa. Ani la rind s-a pomenit, mai apoi, despre Silviu Ploesteanu si bravii lui jucatori. Asa cum se cunoaste, foarte multi au ramas in Brasov , unde au trait mai departe, unii activind chiar in cadrul clubului sau la alte cluburi brasovene. Suporterii au manifestat mereu, acelasi respect si atasament fata de jucatori si antrenori, incurajindu-i in permanenta atit pe stadion cit si in afara lui. Imi place sa cred ca spiritul acesta nu va dispare prea repede si ca multe din visele suporterilor de atunci, vor deveni cindva reale.

Hai ai nostri ! Hai Steagul Rosu !